Remedii naturale pentru scleroza multipla

Recomandări generale

Evitaţi stările de oboseală. Odihna este foarte importantă.

Recurgeţi la exerciţii fizice moderate, cum ar fi mersul pe jos, înotul, dansul lent, exerciţiile uşoare la sală.

Evitaţi pe cât posibil stările de stres fizic şi psihic.

Faceţi exerciţii de relaxare.

Evitaţi expunerea la mediul poluant şi toxinele din alimentaţia industrială, plină de E-uri, coloranţi, edulcoranţi artificiali etc. Evitaţi tutunul.

Evitaţi expunerea la temperaturi extreme, în special la căldură. Apelaţi la un specialist în acupunctură şi masaj, recomandat de un medic.

Regimul alimentar

Apelaţi la un nutriţionist pentru stabilirea unui regim alimentar din care să nu lipsească cele trei elemente nutritive de bază, precum şi multimineralele, multivitaminele, enzimele şi factorii biotici.

Introduceţi în alimentaţie legume proaspete, în special cele cu frunze verzi (conopidă, varză, broccoli, spanac, pătrunjel etc.). Faceţi o cură de câte două săptămâni pe lună cu orz sau ovăz verde. Înlăturaţi câteva săptămâni alimentele ce conţin gluten şi observaţi dacă starea de sănătate s-a îmbunătăţit. Glutenul irită tractul intestinal, diminuând absorbţia alimentelor. Se găseşte în grâu, orez, cariopse de ovăz şi în hrişcă. Alegeţi orezul brun, porumbul, meiul, amarantul, quinoa. Evitaţi proteinele hidrolizate, proteinele din vegetale texturate, alimentele cu amidon modificat.

Eliminaţi complet toate produsele alimentare care conţin coloranţi şi aromatizanţi artificiali, conservanţi şi alţi aditivi sintetici. În general, regimul alimentar trebuie să fie sărac în grăsimi, în special în acizi graşi săturaţi şi uleiuri hidrogenate (margarină). Se recomandă cure periodice cu uleiuri care conţin acid linoleic (din seminţe de luminiţă, de boraginacee, de coacăz negru etc.). Se asociază cu ulei din seminţe de cânepă. Cantităţile din aceste uleiuri sunt mici -1-2 g/zi timp de 7 zile, cu pauze tot de o săptămână.

Suplimente nutriţionale

De ce avem nevoie de suplimente nutriţionale? Pe lângă alimentele recomandate în regimul alimentar sunt mai multe argumente care pledează pentru introducerea în alimentaţie a acestor suplimente. În primul rând, datorită faptului că solul este lipsit de minerale care să fie transformate în bioelemente de către plante. De exemplu, în solul ţării noastre şi în ţările nord-europene, după ultima glaciaţiune nu mai există seleniu (solul este lipsit şi de alte mine­rale – crom, zinc, magneziu etc.). Seleniul este o componentă esenţială a enzimei antioxidante glutation peroxidaza, care este unul dintre cele mai puternice mecanisme de apărare a organis­mului împotriva leziunilor produse de radicalii liberi. Suplimentele pe bază de crom-bio înlătură oboseala, insomnia, labilitatea emoţională etc., iar bio-magneziul intră în 300 de reacţii chimice în organism. Vă recomand numai suplimente alimentare verificate, naturale, biologice, standar­dizate.

Cam la fel stau lucrurile şi cu vitaminele, enzimele sau alţi factori biotici. Acest lucru se constată şi în privinţa eficienţei vitaminei C naturale sau a aspirinei naturale faţă de produsele de sinteză chimică.

Vă recomand o sursă de suplimente naturale bine asimilabile de organism. Pulberea preparată din orz sau ovăz verde care conţine, alături de proteine, şi fibre vegetale, enzime (SOD), o gamă largă de multivitamine, clorofilă şi aproape toate microelementele necesare organismului, toate naturale.

În scleroza multiplă sunt indicate şi alte supli­mente alimentare care joacă un rol important în restabilirea organismului. Dintre acestea, le recomand pe cele cu enzime digestive cu spectru larg, care să conţină lipază 5.000 U.I. (unităţi internaţionale), amilază 2.500 U.I. şi protează 300 U.I. Unele enzime conţin şi pancreatină. Nu se recomandă utilizarea acestora pe termen lung, deoarece pot produce o reducere a activităţii pancreasului.

Folosiţi timp îndelungat produse care conţin „bacterii prietene”, cum sunt Lactobacilus bulgarius, Acidophylus, Bifidobacterii. Toate acestea sunt prezente în iaurturile de bună calitate. În cazul în care sunteţi alergic la produsele lactate, există şi suplimente alimentare nelactate. N-acetylcisteina (NAC) acţionează prin chelare şi contribuie la eliminarea metalelor grele toxice. Se iau 500 mg de două ori pe zi la intervale de o săptămână. De asemenea, este recoman­dat extractul glandular de timus care întăreşte activitatea timusului şi măreşte producerea de celule T, acţionând favorabil asupra sistemului imunitar. Se recomandă 500 mg de trei ori pe zi, timp de două luni, iar apoi o lună 250 mg, o dată pe zi.

Complexul de vitamine B ajută la funcţionarea normală a sistemului nervos (pentru vitamina B12, consultaţi-vă medicul).

Vitamina C asociată cu bioflavonoide ajută, de asemenea, sistemul imunitar. Doza zilnică este de 500 mg/zi.

Fitoterapie

Produsele pe bază de Gingseng chinezesc sau coreean ajută la ridicarea nivelului de energie şi la o mai bună digestie. Se recomandă doze pe jumătate cât sunt scrise în prospect, urmând ca acestea să fie mărite gradual. Gingsengul este contraindicat în hipertensiune, în bolile cardio­vasculare şi în hipoglicemie. Gingsengul siberian (Eleutherococus senticosus) este mult mai activ decât gingsengul chinezesc. Reglează nivelul zahărului din sânge, reglează „mai blând” sistemul endocrin, în special glanda tiroidă şi adrenală. Folosiţi extract standardizat conţinând 0,5 % eleutherzid E, luând 100 mg de două ori pe zi.

Astragalus Membranaceus este o plantă medicinală importantă. Substanţele active din rădăcină ajută la întărirea sistemului imunitar şi combat efectele nocive ale chimioterapiei şi roentgenterapiei. Se recomandă o capsulă pe zi, timp de o lună.

Sunt indicate preparatele pe bază de Ginko biloba. Selectaţi produse standardizate care conţin 24% flavonoglicozide, din care se iau 40 mg de trei ori pe zi.

Acest preparat ajută la oxigenarea fluxului sanguin spre creier şi protejează creierul de influenţa nefastă a radicalilor liberi. Extractul de frunze de măslin are acţiune antivirală şi antifugă şi restabileşte flora intestinală utilă. Se face o cură cu 250 mg ex­tract standardizat de trei ori pe zi, timp de două luni. În acelaşi scop se poate asocia şi „Gheara pisicii” (Cat’s claw), 500 mg extract standardi­zat, de trei ori pe zi, timp de două luni.

Homeopatie

Consultaţi un medic homeopat care va recoman­da, probabil, Argentum nitriticum, Aurum muriaticum, Plumbum metalicum.

Remedii florale Dr. Bach

Acestea se recomandă persoanelor mai firave, mai plăpânde, mai nerăbdătoare. Astfel, cicoarea se recomandă persoanelor cu o preocupare exagerată pentru binele celorlalţi. Ulex europaeus – celor lipsiţi de speranţă şi de bucuria de a trăi, celor aflaţi în stări depresive. Finicul ghimpes (Ilex aquifolium) este un remediu pentru mai multă iubire. Se recomandă celor cuprinşi de suspiciune, gelozie, ură, invidie, răzbunare.

Carpen (Carpinus betulus) ajută în stările de oboseală, letargie şi celor ce doresc un tonic natural.

Toate aceste produse se găsesc la magazinele Pla­far. Citiţi cu atenţie prospectul de utilizare. Nu prezintă incompatibilităţi cu alte medicamente sau suplimente nutriţionale, nici reacţii adverse sau efecte secundare.

 

Tratamente naturale pentru combaterea febrei fânului

Fitoterapia

Ceaiul de muşeţel: conţine bioflavonoizi cu puternică acţiune antioxidantă, antihistaminică, şi dispune de o eficientă acţiune antiinflamatoare. Banalul ceai de muşeţel poate fi utilizat şi ca excelent remediu – sub formă de comprese – pentru ochii umflaţi şi congestionaţi, efecte cauzate de febra fânului. Compresa cu ceai de muşeţel reduce considerabil iritaţia ochilor.

Nu este de neglijat nici reţeta care sugerează uti­lizarea ceaiului de urzică combinat cu 3 linguri de miere. Ceaiul de urzică este o sursă naturală de compuşi cu acţiune antihistaminică.

 Apiterapia

Mierea poate ameliora sau chiar vindeca alergia la polenul de primăvară – cunoscută şi sub denumirea de febra-fânului -, printr-un proces denumit desensibilizare. Tratamentul constă în administrarea zilnică a 2 linguri de miere, cu circa 2-3 luni înainte de începerea sezonu­lui de alergii. Mierea conţine urme de granule de polen, un polen greu – polen entomofil -, care nu produce alergii, factorul alergen fiind inactivat de secreţiile salivare ale albinei. El desensibilizează organismul la polenul local, cel anemofil, purtat de vânt – polenul responsabil de producerea reacţiilor alergice. De cele mai multe ori se recomandă mierea locală, adică mierea produsă în zona în care locuieşte pacientul suferind de alergie, deoarece persoana suferindă poate fi alergică la un anumit tip de polen din zona în care locuieşte. Dacă nu este posibil să avem o miere locală, se poate consuma cu încredere miere polifloră, deoarece paleta de polenuri din aceasta este foarte largă şi poate conţine inclusiv tipul de polen la care se declanşează alergia.

Mierea se poate consuma ca atare, dar la fel de bine poate fi folosită pentru a îndulci un suc natural de fructe sau un cocktail de fructe exotice. Nu folosiţi miere în exces, totuşi, pentru că nu o să fiţi foarte încântaţi de adăugarea câtorva centimetri în plus în jurul taliei! Desensibilizarea cu polen recoltat de albine poate fi luată în consideraţie, consumând trep­tat, de la 1-2 granule de polen pe zi, până la o linguriţă de polen sau chiar două pe zi.

Imunoterapia

Este o metodă prin care seruri ce conţin polen sunt injectate înainte de apariţia sezonului de alergie, pentru a reduce simptomele acesteia. În mod absolut similar, prin tratamen­tul cu miere se introduc în organism cantităţi foarte mici de polen pentru a crea imunitate. Desensibilizarea cu miere şi mai ales cea cu polen recoltat de albine a fost făcută pentru prima oară la începutul secolului XX, în Anglia, la Spitalul Sfânta Maria din Londra.

Dietoterapia

Vitamina C este un antioxidant şi antihistaminic natural bine cunoscut, care poate fi găsit în fructele citrice – portocale, lămâi şi grapefruit. Alături de vitamina C, în aceste fructe se regăsesc şi bioflavonoidele, binecunoscute pentru puterni­cul lor efect antialergic. Combinaţia de vitamina C şi bioflavonoide oferă un decongestionant natural şi antihistaminic pentru cei care suferă de febra fânului, şi ajută la atenuarea simptomelor în mod eficient. Dacă nu puteţi consuma multe citrice, puteţi apela la un supliment, doza zilnică recomandată fiind de 1.000 mg. Ardeiul iute conţine o componentă activă cunoscută sub numele de capsaicină. Consumul zilnic de ardei iute (un ardei) ajută la atenu­area simptomelor febrei fânului prin asigurarea decongestionării pasajelor nazale afectate de reacţia alergică (rinită alergică). Morcovii, caisele, dovleacul, cartofii dulci şi spanacul sunt o sursă excelentă de carotenoizi – pigmenţi naturali ce acţionează ca antioxidanţi puternici, ajutând la reducerea inflamaţiei căilor respiratorii şi întărind sistemul imunitar. Aceste legume trebuie consumate zilnic.

Usturoiul contribuie la întărirea sistemului imunitar, acţionând şi ca decongestionant, anti-inflamator si antihistaminic natural. Consumul zilnic, în diferite reţete, cu 2-3 luni înainte de începerea sezonului, conduce la atenuarea simptomelor minore ale febrei fânului. Dacă nu puteţi consuma usturoi, se pot administra capsule cu usturoi – supliment alimentar.

Ceapa: coaja de ceapă este un antihistaminic natural şi antiinflamator, dovedit că ameliorează starea generală şi simptomele specifice la per­soanele care suferă de febra fânului.

Ceaiuri din amestecuri de plante

Simptomele rinitei alergice de sezon pot fi ameliorate cu ajutorul unui ceai preparat din mai multe plante: flori de muşeţel – 40 g, trei-fraţi-pătaţi – 40 g, frunze de salvie – 10 g şi flori de levănţică – 10 g. Se face o infuzie folosind o lingură din acest amestec la o cană cu apă.

Ceaiul de trei-fraţi-pătaţi

Persoanele suferinde de astm alergic sau bronşic pot face mai des crize în această perioadă. Ceaiul şi tinctura de trei-fraţi-pătaţi pot fi de mare ajutor. Planta de trei-fraţi-pătaţi conţine compuşi salicilici, vitaminele A şi C şi tanin, substanţe cu proprietăţi sedative în cazul crizelor de tuse. În combinaţie cu alte plante, precum urzica, podbalul, coada-şoricelului, levănţică, păpădia, cicoarea sau frunzele de castan, folosite sub formă de ceaiuri sau de tincturi, trei-fraţi-pătaţi reduce reacţiile nedorite provocate de polen.

Acupunctura

Cercetările au demonstrat că acupunctura poate reduce unele simptome ale febrei fânului, cum ar fi nasul înfundat şi mâncărimea la nivelul ochilor. Un minim de 6 şedinţe de acupunctură înainte de începerea sezonului poate oferi rezul­tate foarte bune.

Un sirop de la bunica

Un sirop preparat în casă de bunicile noastre, din miez de nuci, foi de ceapă şi miere polifloră, reprezintă un excelent remediu pentru combaterea tusei, a stărilor de răceală, dar şi a simptomelor specifice febrei fânului.

 

Alimentatia corecta – informatii utile

Piramida alimentelor

Departamentul pentru alimentaţie din Statele Unite a ajuns în ultima vreme la concluzii uimitoare în legătură cu problema alimentaţiei sănătoase. Alimentele considerate până nu demult ca fiind cele vinovate de supraponderalitate, de îngrăşarea noastră peste limitele admise, sunt astăzi socotite, atât în Statele Unite cât şi în Europa, ca fiind exact alimentele care, de fapt, ne-ar ajuta să rămânem supli şi în limitele greutăţii normale!

Pentru a te simţi sătul: pâine, cartofi, cereale şi paste făinoase

Amidonul şi materiile de balast conţinute în pâine, cereale şi paste făinoase conferă un timp mai îndelungat senzaţia de saţietate decât alimentele sau mâncărurile bogate în grăsimi şi proteine. În plus, amidonul împiedică apariţia senzaţiei de foame acută, de multe ori însoţită de o stare de nervozitate, de o schimbare de umoare datorată, de fapt, scăderii glicemiei. O parte din proteine constituie şi hrana pentru flora noastră intestinală, aceasta reuşind să le transforme în substanţe cu caracteristici anticancerigene.

După pofta inimii: legume şi păstăi

Zarzavaturile, verdeţurile în general, sunt principalii noştri aliaţi în lupta pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi aceasta pentru că jele, consumate chiar şi în cantităţi enorme, au un aport mic de calorii şi mare în ceea ce priveşte materiile de balast. Prin conţinutul lor bogat în vitamine şi substanţe bioactive, flavonoizi, ocrotesc organismul nostru de îmbolnăviri ale sistemului cardiovascular şi pot preveni cancerul. Dacă vom consuma legumele crude, sau puţin înăbuşite, este doar o problemă de gust şi de obişnuinţă alimentară, important este doar să le consumăm din belşug şi să avem grijă să le alternăm cât mai des, pentru a consuma din toate.

După pofta inimii: fructe proaspete

Fructele conţin o mare cantitate de vitamine, săruri minerale şi materii de balast, toate extrem de importante pentru menţinerea, sau redobândirea sănătăţii noastre. Vitamina C şi betacarotenul sunt elemente importante pentru funcţionarea optimă a sistemului nostru imunitar. Materiile de balast au proprietatea de a scădea considerabil nivelul valorii colesterolului din sânge, contribuind astfel, în foarte mare măsură, la prevenirea apariţiei îmbolnăvirilor sistemului cardiovascular. Şi potasiul, bine reprezentat în compoziţia majorităţii soiurilor de fructe, având capacitatea de a regla tensiunea arterială, ne fereşte de tulburări cardiovasculare. Spunându-vă toate acestea sper că v-am convins că cea mai sănătoasă, bună şi indicată gustare între mese este un fruct proaspăt.

Calitate în loc de cantitate: lapte, produse lactate, brânză şi ouă.

Pentru a ne domoli setea, laptele nu este cel mai indicat aliment, ţinând seama de faptul că jumătate din caloriile pe care le conţine provin din grăsimi. Cu toate acestea, datorită calităţii excepţionale a proteinei şi a cantităţii mare de calciu şi magneziu conţinute în lapte, se recomandă totuşi consumul a cel puţin un sfert de litru de lapte pe zi. De aceste substanţe valoroase pot profita şi cei cărora nu le place laptele, dacă mănâncă iaurt, brânză de vaci, sau alte brânzeturi. Oul de la micul dejun, indiferent cum este preparat, ar trebui să constituie, pentru persoanele care manifestă un nivel mai ridicat al valorii colesterolului, o excepţie. Şi în plus, mai ales în cazul acestor pacienţi, cei care renunţă la consumul de carne pot să-şi acorde o porţie în plus de produse lactate cu un conţinut scăzut de grăsimi.

Calitate în loc de cantitate:,peşte, pasăre şi carne

Atunci când se pune problema peştelui şi a cărnii de pasăre, criteriul determinant pentru noi trebuie să fie acela al calităţii. O altă regulă de bază, în ceea ce priveşte carnea, trebuie să devină consumul de porţii mici. De câte ori aveţi ocazia, consumaţi peşte marin, sau oceanic, pentru că este extrem de bogat în iod şi în seleniu, substanţe minerale care ne întăresc sistemul imunitar. Este poate singura dată, legat de mâncare evident, când veţi avea surpriza de a auzi că vi se recomandă cu căldură deosebită consumul unui aliment gras şi anume consumul de peşte gras. Cum aşa? Simplu, pentru că în grăsimea peştelui sunt conţinuţi acizii graşi omega 3, acizi care contribuie la apărarea organismului nostru de îmbolnăviri ale sistemului cardiovascular şi de afecţiuni reumatice. Este bine să evităm, pe cât posibil, preparatele din carne ca salamul, şunca, slănina, pateul de ficat etc. Dacă sunteţi însă foarte pofticioşi şi nu vă puteţi abţine de la consumul de astfel de specialităţi, atunci măcar, vă rog, cumpăraţi numai mezeluri de cea mai bună calitate.

Mai puţin este mai sănătos: ulei, grăsimi şi dulciuri

Uleiurile vegetale, ca de exemplu uleiul de măsline, ajută cel mai mult la reglarea metabolismului lipidelor. În schimb, grăsimile de origină animală, care conţin acizi graşi saturaţi, încarcă organismul, vasele sangvine şi ridică nivelul valorii colesterolului din sânge. Deci, consumaţi cu multă economie untură şi slănină de porc, unt, frişcă, smântână şi chiar şi untul de cocos. Zahărul, consumat în cantitate mare ridică, pentru început, brusc, glicemia (nivelul glucidelor din sânge), pentru ca apoi, nu după mult vreme, aceasta să scadă la nivelul iniţial. Acest proces are repercusiuni atât asupra stării noastre psihice, cât şi asupra stării noastre fizice, făcându-ne să manifestăm, de la o clipă la alta, stări de oboseală, de proastă dispoziţie bruscă, sau să resimţim o senzaţie acută de foame. Recomandare: cei ce vor să scape din acest cerc vicios trebuie să aibă grijă să consume dulciuri numai după ce au servit masa.