Archive for iunie, 2013

Alimentatia copilului – Laptele şi derivatele lui

Laptele este foarte important în viaţa copilului. Laptele mamei conţine tot ce este mai bun pentru puiul omului. Zice Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) – şi, evident, suntem şi noi de acord, din respect şi din convingere – că până la vârsta de 6 luni copilul nu are nevoie de nimic altceva.

Ce lapte este mai bun decât al mamei? Nici unul. Chiar când pruncul regurgitează des, el poate să sugă la sânul mamei, fără a primi formula de lapte, dacă se respectă alte recomandări ale medicului (de exemplu: o anumită poziţionare în timp ce suge şi după aceea). După 6 luni e bine să mai primească şi legume, fructe, cereale, carne, gălbenuş de ou. Este de dorit că omuleţul să fie alăptat, adică să sugă de la sânul mamei, până pe la 3 ani. Aşa spune OMS şi aşa zicem şi noi, pediatrii cu experienţă din România.

Totuşi, există şi copii adoptaţi sau mame cărora li s-a interzis alăptarea de către un medic cu scaun la cap. Un astfel de copil va beneficia din plin de lapte-formulă – este foarte bun şi a salvat viaţa multora! Nu are el proteine specifice, nu are anticorpi şi nici alte componente cum ar fi factorii de creştere, dar are principii nutritive foarte bine alese. Şi se poate da tot la cererea copilaşului, adică fără program fix.

Ce putem spune despre laptele de vacă?! Este foarte bun pentru viţei, nu şi pentru puiul de om. La fel şi laptele de capră – să-l lăsăm iezilor! Dacă nu avem încotro, putem să dăm pruncului ceva lapte de vacă sau de capră, dar după vârsta de un an, eventual în preparate (griş cu lapte, fidea cu lapte etc.), dar este preferabil ca asta să se întâmple după doi ani. Să nu uităm că laptele de vacă (sau al altui mamifer) este adaptat puiului acelui ani­mal. În plus, laptele de vacă (să nu mai vorbim de cel de capră!) nu are destul fier, şi acela, cât este el, nu e uşor absorbabil. Pe de altă parte, proteinele sunt foarte diferite de cele specific umane şi nu sunt tocmai folositoare copilaşului.

Şi atunci, ce să oferim pruncului? Tot lapte matern sau, la nevoie, lapte-formulă până pe la 2 ani. După această vârstă, în alegere mai contează şi ce posibilităţi materiale are familia sau ce are în bătătură. Dacă accesul la laptele de vacă este simplu, trebuie musai ca animalul să fie atent controlat de medic, deoarece tuberculoza de tip bovin încă există la noi în ţară şi copilul se poate contamina. Oricum, laptele de vacă nesmântânit (celui mic îi este de folos grăsimea din lactate) trebuie fiert în clocot un sfert de oră, după care apa scăzută se înlocuieşte cu apa care tocmai a clocotit pentru a reveni la volumul iniţial, deci pentru a nu-l concentra.

Dacă laptele provine din comerţ, este recomandat cel sterilizat rapid, aşa-numitul UHT. Dacă familia are capră, laptele ei este acceptabil pentru copilul mai mare de 2 ani şi care are o alimentaţie echilibrată, bogată în fructe şi legume. Oricum, este nevoie de lapte în alimentaţia celui mic; el aduce proteine animale, calciu, grăsimi utile, până pe la 3 ani, când mielinizarea fibrelor nervoase este în plin proces. Este foarte important ca pruncul mai mare de 2 ani să primească zilnic aproximativ 500-600 ml de lapte (de care o fi el); dacă îl apreciază, să îl bea ca atare; dacă nu, să primească alte lactate, pentru că există şi chefir, sana, lapte bătut, brânză de vacă, de capră, caşcaval, telemea desărată, caş, urdă; sunt şi copii care nu acceptă laptele lichid după înţărcare, deci le putem oferi derivate de lapte – bineînţeles, respectând cantităţile care rezultă din aproximativ o jumătate de litru de lapte şi fără a înlocui fructele / legumele.

Brânza de vacă oferită copilului este bine să fie preparată din lapte fiert închegat cu calciu lactic, cu suc de lămâie sau cu oţet; de asemenea, poate fi cumpărată cea pasteurizată. Telemeaua sau feta este de dorit să fie desărate; ex­cesul de sodiu nu face bine nimănui. Este de folos să înghiţim sodiu, dar ni-l putem lua din pâinea normală, din legumele obişnuite, din laptele de vacă (are, oricum, mult sodiu!). Iaurtul e foarte bun pentru copil, mai ales dacă e făcut în casă, proaspăt, din lapte fiert la care se adaugă maia.

Mai este un aspect de care trebuie să ţinem seama: alergia la proteinele laptelui de vacă este destul de frecventă. Sunt copii care, la prima întâlnire cu câteva picături de lapte de vacă, inclusiv cu lapte-formulă (ca atare sau din cutiile cu cereale instant), dau la iveală fenomene alergice, cel puţin o intensă înroşire a pielii din jurul gurii. în cazul acesta, laptele de vacă sau de capră trebuie elimi­nat (de obicei, alergia la proteinele din laptele de vacă se însoţeşte rapid de cea provocată de laptele altui mamifer). Nu este o soluţie nici folosirea laptelui de soia; şi alergia la acesta apare repede, în schimb, există preparate speciale ale firmelor producătoare de formule de lapte. Sfatul medicului copilului, la nevoie în consult cu medicul gastro-enterolog, este de mare folos.

Green parenting – Creşteţi copilul în armonie cu natura!

Mişcarea Green Parenting a debutat in SUA în anii 70, odată cu primele marşuri de protest împotriva armelor nucleare. Este perioada in care noţiuni precum vegetarian sau vegan devin tot mai populare, iar in agricultură din ce in ce mai multe ferme încep să folosească metode organice.

Ce este green parenting? Ei bine, a-ţi creşte copilul într-un mod cât mai „verde” nu înseamnă să te mulţumeşti cu creşterea concentraţiei de clorofilă din dietă. Filosofia este destul de simplă, deşi poate părea greu de pus în aplicare. Toţi părinţii îşi doresc să le ofere copii­lor ce e mai bun pe lume. Adepţii green parenting cred, în primul rând, că acest „ce e mai bun” înseamnă o dietă compusă exclusiv din ingredi­ente naturale, fără conservanţi, E-uri şi alimente modificate genetic. Părinţii cu adevărat eco vor, de asemenea, să reducă amprenta ecologică a diferitelor activităţi ale familiilor lor; caută alimente autentice şi evită ingredientele artifi­ciale de orice tip; adoptă filosofia eco în toate aspectele vieţii lor şi încearcă să aibă un anturaj cu preocupări similare; nu în ultimul rând, vor să îşi vadă copiii primind o educaţie peste medie. Green parenting este astăzi o filosofie la care din ce în ce mai mulţi oameni au început să reflecte­ze, dat fiind numărul mare de boli la care sunt expuşi copiii încă din primii ani din viaţă.

Green parenting-ul începe din perioada sarcinii. Părinţii au, încă de dinainte ca micuţul să se nască, responsabilitatea sănătăţii şi a stării lui de bine. Cei mai mulţi adepţi green parenting optează pentru naştere naturală (realizată cu sprijinul unei moaşe), naştere care pare să fie, conform celor mai recente studii, cea mai sănătoasă alegere atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Apoi, alăptarea este una dintre cele mai impor­tante alegeri pe care o mamă le poate face pentru bebeluşul ei. Niciun aliment cumpărat din far­macie sau din supermarket nu este mai bun decât laptele matern, atunci când acesta este o opţiune. Printre sfaturile pe care le dau, de regulă, promo­torii acestui stil de creştere a copiilor, cele mai des întâlnite sunt următoarele:

1. Împarte cu cel mic experienţele „verzi”. Mergi cu el în vizită la acvariu, ca să înveţe despre importanţa vieţii marine. Fă din reciclare un proiect al familiei, în care copilul să se poată implica, şi încearcă să faci din asta o joacă educativă, care să devină, în timp, un obicei permanent.

2. Copiii petrec tot mai puţin timp în natură; în medie, ei stau abia 30 de minute în aer liber în fiecare săptămână, dar nu trece o zi fără aproximativ 40 de minute în faţa televizorului. Activităţi precum camping-ul, urcatul pe munte, alergatul sau practicarea diverselor jocuri în parc pot avea un impact pozitiv uriaş asupra stării de sănătate a celui mic, mai ales dacă nu sunt excepţii, ci devin rutină.

3. Mâncarea sănătoasă este cea verde, iar mâncarea verde te face mai deştept. Fructele şi legumele produse în comunităţile locale sunt cele mai bune alimente pe care le poţi servi copiilor tăi. Dacă spaţiul îţi permite, îţi poţi face o mică grădină în curte şi îi poţi implica şi pe cei mici în proces, permiţându-le să descopere singuri cum cresc plantele. Îngrijirea plantelor, ca şi a animalelor, îi ajută pe copii să se maturizeze.

În plus, copiii care nu mănâncă fast-food sau alimente procesate au şanse mai mici să dez­volte alergii sau sensibilităţi la anumite tipuri de mâncare. Evită legumele şi fructele tratate cu pesticide, sucurile acidulate, chipsurile pline de sare.

4. Călătoreşte verde! Nu îţi lăsa copilul să dez­volte dependenţă de automobil. Caută să îl înveţi să meargă cât mai des pe jos sau pe bicicletă. Asta te va ajuta şi să petreci cât mai mult timp cu el, dar şi să vă menţineţi într-o formă fizică bună.

5. Caută produse ecologice pentru copiii tăi! Atunci când îi cumperi jucăriile, hăinuţele şi pro­dusele de baie, fă-ţi timp să alegi produsele cele mai sigure şi mai prietenoase cu mediul.

6. Foloseşte produse non-toxice pentru curăţat! Citeşte cu atenţie eticheta fiecărui produs pe care îl foloseşti la curăţenie. Evită-le pe cele cu amoniac, clor şi arome artificiale, care le pot provoca micuţilor diferite reacţii adverse.  Re­comandarea devine imperativă în cazul copiilor care suferă de astm.

 

 

Tratamente naturale pentru alergiile de primavara

Fitoterapia

Ceaiul de muşeţel: conţine bioflavonoizi cu puternică acţiune antioxidantă, antihistaminică, şi dispune de o eficientă acţiune antiinflamatoare. Banalul ceai de muşeţel poate fi utilizat şi ca excelent remediu – sub formă de comprese – pentru ochii umflaţi şi congestionaţi, efecte cauzate de febra fânului. Compresa cu ceai de muşeţel reduce considerabil iritaţia ochilor.

Nu este de neglijat nici reţeta care sugerează uti­lizarea ceaiului de urzică combinat cu 3 linguri de miere. Ceaiul de urzică este o sursă naturală de compuşi cu acţiune antihistaminică.

 Apiterapia

Mierea poate ameliora sau chiar vindeca alergia la polenul de primăvară – cunoscută şi sub denumirea de febra-fânului -, printr-un proces denumit desensibilizare. Tratamentul constă în administrarea zilnică a 2 linguri de miere, cu circa 2-3 luni înainte de începerea sezonu­lui de alergii. Mierea conţine urme de granule de polen, un polen greu – polen entomofil -, care nu produce alergii, factorul alergen fiind inactivat de secreţiile salivare ale albinei. El desensibilizează organismul la polenul local, cel anemofil, purtat de vânt – polenul responsabil de producerea reacţiilor alergice. De cele mai multe ori se recomandă mierea locală, adică mierea produsă în zona în care locuieşte pacientul suferind de alergie, deoarece persoana suferindă poate fi alergică la un anumit tip de polen din zona în care locuieşte. Dacă nu este posibil să avem o miere locală, se poate consuma cu încredere miere polifloră, deoarece paleta de polenuri din aceasta este foarte largă şi poate conţine inclusiv tipul de polen la care se declanşează alergia.

Mierea se poate consuma ca atare, dar la fel de bine poate fi folosită pentru a îndulci un suc natural de fructe sau un cocktail de fructe exotice. Nu folosiţi miere în exces, totuşi, pentru că nu o să fiţi foarte încântaţi de adăugarea câtorva centimetri în plus în jurul taliei! Desensibilizarea cu polen recoltat de albine poate fi luată în consideraţie, consumând trep­tat, de la 1-2 granule de polen pe zi, până la o linguriţă de polen sau chiar două pe zi. Imunoterapia este o metodă prin care seruri ce conţin polen sunt injectate înainte de apariţia sezonului de alergie, pentru a reduce simptomele acesteia. În mod absolut similar, prin tratamen­tul cu miere se introduc în organism cantităţi foarte mici de polen pentru a crea imunitate. Desensibilizarea cu miere şi mai ales cea cu polen recoltat de albine a fost făcută pentru prima oară la începutul secolului XX, în Anglia, la Spitalul Sfânta Maria din Londra.

 Dietoterapia

Vitamina C este un antioxidant şi antihistaminic natural bine cunoscut, care poate fi găsit în fructele citrice – portocale, lămâi şi grapefruit. Alături de vitamina C, în aceste fructe se regăsesc şi bioflavonoidele, binecunoscute pentru puterni­cul lor efect antialergic. Combinaţia de vitamina C şi bioflavonoide oferă un decongestionant natural şi antihistaminic pentru cei care suferă de febra fânului, şi ajută la atenuarea simptomelor în mod eficient. Dacă nu puteţi consuma multe citrice, puteţi apela la un supliment, doza zilnică recomandată fiind de 1.000 mg. Ardeiul iute conţine o componentă activă cunoscută sub numele de capsaicină. Consumul zilnic de ardei iute (un ardei) ajută la atenu­area simptomelor febrei fânului prin asigurarea decongestionării pasajelor nazale afectate de reacţia alergică (rinită alergică). Morcovii, caisele, dovleacul, cartofii dulci şi spanacul sunt o sursă excelentă de carotenoizi – pigmenţi naturali ce acţionează ca antioxidanţi puternici, ajutând la reducerea inflamaţiei căilor respiratorii şi întărind sistemul imunitar. Aceste legume trebuie consumate zilnic.

Usturoiul contribuie la întărirea sistemului imunitar, acţionând şi ca decongestionant, anti-inflamator si antihistaminic natural. Consumul zilnic, în diferite reţete, cu 2-3 luni înainte de începerea sezonului, conduce la atenuarea simptomelor minore ale febrei fânului. Dacă nu puteţi consuma usturoi, se pot administra capsule cu usturoi – supliment alimentar.

Ceapa: coaja de ceapă este un antihistaminic natural şi antiinflamator, dovedit că ameliorează starea generală şi simptomele specifice la per­soanele care suferă de febra fânului.

Ceaiuri din amestecuri de plante

Simptomele rinitei alergice de sezon pot fi ameliorate cu ajutorul unui ceai preparat din mai multe plante: flori de muşeţel – 40 g, trei-fraţi-pătaţi – 40 g, frunze de salvie – 10 g şi flori de levănţică – 10 g. Se face o infuzie folosind o lingură din acest amestec la o cană cu apă.

Ceaiul de trei-fraţi-pătaţi

Persoanele suferinde de astm alergic sau bronşic pot face mai des crize în această perioadă. Ceaiul şi tinctura de trei-fraţi-pătaţi pot fi de mare ajutor. Planta de trei-fraţi-pătaţi conţine compuşi salicilici, vitaminele A şi C şi tanin, substanţe cu proprietăţi sedative în cazul crizelor de tuse. În combinaţie cu alte plante, precum urzica, podbalul, coada-şoricelului, levănţică, păpădia, cicoarea sau frunzele de castan, folosite sub formă de ceaiuri sau de tincturi, trei-fraţi-pătaţi reduce reacţiile nedorite provocate de polen.

Acupunctura

Cercetările au demonstrat că acupunctura poate reduce unele simptome ale febrei fânului, cum ar fi nasul înfundat şi mâncărimea la nivelul ochilor. Un minim de 6 şedinţe de acupunctură înainte de începerea sezonului poate oferi rezul­tate foarte bune.

Un sirop de la bunica

Un sirop preparat în casă de bunicile noastre, din miez de nuci, foi de ceapă şi miere polifloră, reprezintă un excelent remediu pentru combaterea tusei, a stărilor de răceală, dar şi a simptomelor specifice febrei fânului.