Archive for mai, 2013

Tratamente naturiste în abcesul pulmonar

Prin definiţie, un abces este o acumulare de puroi ce se dezvoltă la nivelul diferitelor ţesuturi ale corpului (piele, muşchi, organe), fiind delimitată de zona din vecinătate printr-o membrană constituită din ţesut conjunctiv.

Produs adesea prin proliferarea unor bacterii la nivelul plămânilor, abcesul pulmonar se caracterizează prin prezenţa unei cavităţi din care este eliminată o cantitate mare de puroi. Ulterior, aceste materii purulente sunt evacuate prin puternice accese de tuse. Ele prezintă o consistenţă densă şi câteodată un miros respingător, semn că infecţia e puternică.

Agenţii patogeni frecvent implicaţi în abcesul pulmonar pot fi stafilococii, streptococii, pneumococii etc. Ei pătrund atât prin aer, cât şi prin migrarea pe cale sangvină sau limfatică dinspre alte focare (de la nivelul unei cavităţi bucale insufici­ent îngrijite sau a afecţiunilor gingivale – abcese dentare, parodontoză etc.).

Bolile profesionale (precum silicoza) produc adesea abcese pulmonare. Silicoza este o afecţiune frecventă la muncitorii minieri sau la alte categorii de lucrători (precum sticlarii), care, în cursul activităţii, inhalează pulberi conţinând compuşi ai siliciului. Dacă persoana expusă la inhalarea unor astfel de pulberi face parte din rândurile fumătorilor, este cu atât mai rău!

Inflamaţia însoţită de formarea unei pungi de puroi la nivelul parenchimului pulmonar mai poate fi determinată şi de lipsa de irigare cu sânge a unor zone din respectivul lob pulmonar. Insuficienţa irigării apare din pricina interpunerii unui tromb (cheag) pe traseul unui vas ce transportă sângele la ţesutul funcţional (parenchimul pulmonar), cu apariţia fenomenelor de necroză.

Simptomele bolii

Abcesul pulmonar apare mai frecvent la bărbaţi!  Diagnosticul se pune pe baza examinărilor clinice, radiologice, a anali­zelor sputei (în vederea identificării agen­tului patogen implicat) şi a bronhoscopiei (introducerea unui dis­pozitiv flexibil ce facilitează vizualizarea interiorului plă­mânilor). Abcesul pulmonar se mai prezintă clinic şi prin simptome de o generalitate mai mare. Astfel, pacientul poate acuza stări de slăbiciune, oboseală pronunţată la cele mai mici eforturi şi accese zilnice, durabile, de febră. Când febra încetează. bolnavul este apatic, lipsit de apetit. Respiraţia se desfăşoară cu efort, iar din pricina infecţiei acrul eliminat poate avea un miros foarte dezagreabil.

Tratament

Tratamentul abcesului pulmonar vizează combaterea focarelor bacteriene din plămâni (prin antibiotice injectabile sau orale), facilitarea expectoraţiei şi limitarea disconfortului creat de dureri. Uneori, când abcesul este situat mai aproape de ţesutul de la exteriorul plămânului, se poate proceda la drenajul puroiului cu ajutorul unui tub introdus printr-o incizie efectuată la nivel toracic. Riscul este ca, în ciuda unui tratament bine aplicat, să rămână totuşi în plămân resturi de puroi, situaţie în care, mai ales la pacienţii cu o imunitate redusă, abcesul poate recidiva. Infecţiile ce nu răspund la alte tratamente necesită intervenţia chirurgicală.

Usturoiul este unul dintre cele mai puter­nice antibiotice din natură. Va fi consumat în cantitatea pe care-o putem suporta.

Infuzia din amestec, în părţi egale, de roua-cerului (Drosera rotundifolia), scai vânăt (Eryngium planum), anason, cimbru de cultură – adăugăm 1-2 linguriţe de ames­tec la o cană de apă clocotită şi lăsăm la infuzat 15 minute. Se consumă fracţionat, zilnic (câte o cană, îndulcită cu miere). Roua-cerului poate produce intoxicaţii, dacă e consumată în doze prea mari!!!

Mierea va fi consumată (dacă nu există contraindicaţii) în cantităţi de până la 100-120 g zilnic, timp de o lună. Are virtuţi anti-bacteriene şi fortifică organismul slăbit.

Tinctura de propolis concentrată – se administrează în doze de câte 20 de picături, de 3 ori pe zi, picurată pe puţină miere, cu 30 minute înainte de masă.

Ceaiul din amestec de roua-cerului şi lichen de piatră (Cetraria islandica), în cantităţi egale, se consumă zilnic (câte o cană). Ca să-l obţinem, opărim o linguriţă de amestec în 250 ml de apă clocotită.

Suferinţa are deseori o evoluţie acută, caracterizată prin creşterea subită a temperaturii corporale şi intense episoade de tuse, cu eliminări masive de substanţe muco-purulente

Abcesul pulmonar poate avea şi o evoluţie înceată, caz în care persoana vătămată se poate confrunta cu expectoraţie moderată cantitativ. în acest caz, simptomele prezintă o asemănare cu unele manifestări din tuberculoza pulmonară, mai ales prin stările febrile, slăbirea accentuată, paloare, transpiraţiile abundente de pe timpul nopţii şi tusea care nu mai trece.

Tratamente naturiste pentru anemii

Scaderea sub 4 milioane de eritrocite la barbati si 3,5 milioane la femei indica o anemie.

- Eritrocitele sunt globulele rosii (hematii) care contin hemoglobina, pigmentul respirator (proteina complexa ce contine Fe). Hemoglobina are proprietatea de a se combina usor cu O2 si CO2 si indeplineste rolul de transportor intre plamani si tesuturi. Dupa eliberare de O2 si CO2 eritrocitele isi pierd nucleul si devin hematii (4,5 milioaneII mm3 la femei si 5 milioane la barbati). Traiesc 100 de zile, iar cele batrane sunt degradate in splina si maduva osoasa.

Anemia se produce din cauza insuficientei aprovizionari a tesuturilor cu O2 din diferite cauze: organismul nu are hematii suficiente; hematia nu are suficienta hemoglobina (aport insuficient de Fe – cand, de exemplu, Fe lipseste din sol, deci din vegetatie, din carnea ierbivorelor si nu ajunge la om – se administreaza saruri organice cu Fe); hemoglobina este alterata si nu are Fe disponibil (ca in intoxicatiile cu oxid de C, de exemplu, in regiunile industriale, cand oxidul de C se combina cu hemoglobina si formeaza un compus, carbohemoglobina sl Fe nu mai poate fixa O2 in cantitate suficienta – solutia este schimbarea locului si a aerului incarcat cu oxid de C); este posibil ca sistemul de producere a globulelor rosii, situat in maduva rosie a oaselor, sa nu functioneze si sa nu poata forma noi hematii - aceasta se poate intampla in urma unei iradieri puternice cu raze X sau gama – se apeleaza la grefa cu maduva rosie osoasa de la oameni sanatosi; fie ca insesi tesuturile nu pot fixa O2 (fiind intoxicate, de exemplu cu cianura). Bolnavul devine obosit si palid. Se mareste ritmul batailor inimii, inima trebuind sa pompeze mai mult sange pentru a compensa deficitul de oxigen.
Se vor suprima factorii toxiinfectiosi care au produs insuficienta functionala a maduvei osoase.
In functie de cauza care le-a produs, anemiile poarta diferite denumiri medicale. “Anemia feripriva” inseamna incarcarea redusa cu hemoglobina a hematiilor. Apare la persoane care consuma alimente cu putin Fe, la care absorbtia de Fe prin intestin este defectuoasa sau nu se utilizeaza bine Fe (in caz de tumori sau infectii). “Talasemiile” sunt boli ereditare caracterizate prin afectarea sintezei globinei (proteina specifica hemoglobinei). “Anemia pernicioasa” apare prin deficienta de producere sau lipsa de maturatie a globulelor rosii. “Anemia hemolitica” este o distrugere a hematiilor datorita calitatii defectuoase a hematiei, a anticorpilor din plasma sau distrugerea prea accelerata a hematiilor de catre splina. “Anemia prin defect de generare a hematiilor” (hipoplastice) se traduce prin incapacitatea maduvei osoase de a produce hematii. Apar in leucemii si sunt asociate cu scaderea numarului de trombocite (apar si hemoragii).

Se recomanda:
.    Vitamine si saruri minerale necesare : B6, B9, B12, C, Co, Mn, Zn, Mn-Cu, Fe-Cu-Co.
.    Panax Ginseng stimuleaza metabolismul si glandele endocrine.
.    In caz de anemie pernicioasa sa se faca tratament cu vin de aloe
.    Alimente bogate in Fe: peste, pasari, maruntaie, drojdie de bere, nuci, varza, laptuci, urzici, spanac, rosii, salata, capsuni, ficat de vitel, maduva de oase, galbenus de ou, grau incoltit, sparanghel, morcovi. Sucurile de fructe pot creste absorbtia de Fe de 10 ori.
.    Cafeaua, ceaiul si laptele consuma fierul din organism, deci sunt contraindicate.
.    Se consuma: fasole verde, hrean, pastarnac, patrunjel, verdeturi, salate, urzica, papadie, spanac, polen, alternativ cu laptisor de matca, ou (18 mg B6), drojdie de bere in lapte, suc de sfecla, rosii, masline sau fructe proaspete si uscate (catina, alune, migdale, nuci, castane, macese, coacaze, piersici, zmeura, gutui, mure, afine, capsune, caise, cirese, visine, prune, ananas, portocale etc). Sa se consume salate cu hrean ras si putina sfecla rosie.

Ceai: cimbrisor (1 cana dupa fiecare masa, la adulti), cimbru, coada-calului, coada-racului, porumbar, troscot, urzica (contine multa vitamina B12), cretisoara, turita-mare, teci de fasole fara seminte (contin vitamina C si aminoacizi), catina-alba (contine vitamina B,, B2, C, acid folie), angelica, coada-soricelului (max. 3 cani/zi), frunze de nuc (1 cana inainte de mese), decoct 5 min. din 1 lingurita radacina de stevie/1 cana apa (2 cani/zi, inainte de masa de dimineata si de seara), radacina de hrean sub forma de decoct fiert 10 min. sau consumata cruda cu miere ajuta si in combaterea rahitismului.

Recomandare:
-  in caz de anemie pernicioasa sa se consume in mod deosebit: fulgi de ovaz, arpacas, miere de albine;
- pentru anemie, in general, recomanda sa se consume branza de capra, 1 ou, 1 morcov, 1 mar, 1 lingurita miere;
- in caz de anemie si lipsa de calciu, recomanda ca zilnic sa se consume cojile de la doua oua de tara, 1/2 1 zer + arpacas (jumatate crud, inmuiat, si jumatate fiert).

.    Untura de peste.
.    “Fier biologic” produs de Laboratoarele Medica din Romania. Contine: clorella, maces, ginseng alb. Recomandat in anemie feripriva.
.    Produsele apicole, in special pastura care vindeca in 90 de zile sau polenul (in 180 de zile). Anemia se vindeca mai repede daca asociem mai multe produse apicole. Mierea este alimentul cel mai apropiat de consistenta plasmei, inlocuind mineralele si oligoelementele lipsa din sange, actionand asupra hemoglobinei. Se va consuma mierea inchisa la culoare cu polen si tinctura de urzica. Timp de 21 de zile se iau 2 linguri miere + 1 lingurita polen + 20 de picaturi tinctura de urzica. Se imparte in doua. O parte se ia dimineata la ora 10, cealalta la ora 17. Copiii sub 10 ani iau dimineata 1/2 din cantitate (terapeuti naturisti I. Tunam si A. Hassan).

Se ia dimineata cate o fiola de laptisor de matca ce se tine mai intai sub limba. Apoi se bea Infuzie (1/2 lingurita/300 ml apa) din planta numita “angelici”. Ceaiul se mai bea la pranz si seara, inainte de masa. Dupa mese se ia cate o capsula de untura de peste

.    Miere de albine de mana, de culoare inchisa. Contine de 4 ori mai mult Fe, de 2 ori mai mult Cu, de 14 ori mai mult Mn decat cea deschisa la culoare.

.    Pentru anemie trebuie aer curat. Numarul hematiilor variaza ci altitudinea. Altitudinea scade tensiunea sangelui si astfel organismul isi mareste prodictia de hematii si hemoglobina, care sa fixeze o mai mare cantitate de O2. Altfel spus, oamenii care stau 2 saptamani la munte capata un plus de hematii.

.    Examenele de laborator au aratat ca dupa absorbtia polenului ii anemii, timp de o luna, numarul globulelor rosii a crescut cu 500 000/mm3 (Formula AS, nr. 408).
.    Suc de sfecla (1/4) cu morcovi.
.    Bitter suedez.
.    Masarea zonei reflectogene a splinei (mai ales la anemia prin lipsa de Fe), a organelor de metabolism.

.    Se va face cura cu grau incoltit:
- 3-6 linguri/zi adulti;
-  1-2 linguri/zi copii 7-14 ani;
-  1-3 linguri/zi copii 2-6 ani.

Se consuma pe stomacul gol, dimineata, in combinatie cu mert sau pere, miere, nuci.
.    30 g polen/zi, hrisca 50 g/zi si suc de sfecla – 200 ml/zi (intodus treptat pentru a se obisnui ficatul).

.    Cura de argila.

.    Sucurile sunt de mare ajutor:
-  suc de piersici, must de struguri;
-  suc de legume in diferite combinatii in care sa predomine morcovul si sfecla rosie la care se adauga castravete, laptuca, papadie, spanac. in total se bea circa 600-1000 ml zilnic.

Dermatologie cu plante

Rareori li se acordă picioarelor toată îngrijirea cuvenită, deşi ele sunt intens solicitate în viaţa cotidiană.

La nivelul tălpilor, cele mai frecvente probleme sunt calozităţile, bătăturile sau crăpăturile. Ele se agravează progresiv, dacă nu luăm măsuri, putând deveni atât de dureroase încât să stânjenească deplasa­rea, practic fiecare pas fiind un chin.

Multe persoane consideră că fisurile căl­câielor sunt o faţetă a uscăciunii generale a pielii, care ar putea fi pricinuită de către o hidratare defectuoasă. Totuşi, uscăciunea pielii şi călcâiele crăpate apar şi la persoanele care se hidratează excelent.

Nu trebuie ignorat faptul că fisurile apă­rute la călcâie şi îngroşarea tegumentelor aceleiaşi zone se agravează în cele mai multe cazuri în anotimpul rece şi că, totodată, apar ameliorări în sezonul cald. Explicaţia este că îngroşarea stratului de celule moarte din zona călcâielor, a supra­feţei plantare şi a degetelor de la picioare este legată de faptul că în sezonul rece transpiraţia de la nivelul picioarelor se diminuează sesizabil. Iar acest fapt deter­mină o desprindere mai dificilă a straturi­lor superioare de piele, constituite din celule moarte şi, totodată, o uscăciune pro­nunţată a pielii, cu scăderea elasticităţii.

Călcâiele crăpate se pot trata mai uşor în sezonul cald

Cum să tratăm fisurile călcâielor?

Problema nu trebuie lăsată să se agraveze, altfel neplăcerile vor fi mai greu de eliminat. Remediile de aplicabilitate locală vizează hidratarea, eliminarea stratu­lui gros de piele moartă şi sporirea flexibilită­ţii pielii. În primul rând trebuie făcută exfolierea călcâielor, frecându-le cu o piatră ponce atât cât este necesar, însă evitând apariţia unor noi leziuni. După ce s-a făcut această operaţiune vom urma tratamente de durată, orientate către prevenirea  reapariţiei   neplăcerilor. Iar acest lucru poate fi realizat cu produse existente în orice gospodărie.

Smântâna sau uleiul vegetal, aplicate pe zona cu fisuri, ajută pielea să îşi păstreze nivelul de hidratare şi să redevină mai elastică, mai puţin predispusă la fisurare. Se aplică în fiecare seară şi se lasă până dimineaţa. Se repetă zilnic.

Rădăcinile de praz se fierb, apoi se zdro­besc şi se aplică local, sub formă de cataplasmă. Pe deasupra luăm o pereche de şosete. Remediul are un efect de înmuiere asupra pielii îngroşate, care, ulterior, poate fi exfoliată mai uşor.

Foile de varză strivite se aplică local şi se ţin pe toată durata nopţii. Ele contribuie la vindecarea pielii lezate. În acelaşi mod se pot folosi şi frunzele de pătlagină zdrobite (cu efect cicatrizant, emolient). Pentru o eficienţă şi mai mare a tratamentului şi pentru a beneficia şi de un efect hidratant, înainte de aplicarea frunzelor de pătlagină sau după caz a foilor de varză, vom unge călcâiele cu ulei de floarea-soarelui.

Mierea de albine se aplică pe călcâiele afectate, având un efect emolient, anti-inflamator dar şi antibacterian. Acest miraculos produs al stupului a fost folosit încă din antichitatea îndepărtată, aşa cum atestă papirusurile egiptene. Cercetările moderne au arătat că mierea scurtează apreciabil durata de vindecare a leziunilor cutanate.

Sucul de cartofi (150 ml) va fi amestecat cu 1-2 linguri de zahăr. Se ia o bucată de pânză curată şi se îmbibă în acest amestec. Apoi pânza va fi aplicată pe zona cu piele uscată, devitalizată şi lăsată peste noapte. Procedeul se repetă de două sau trei ori pe săptămână.

Factori favorizanţi

Există două tipuri de factori ce determină apariţia crăpăturilor călcâielor: obiceiurile personale şi specificul organismului respectiv (cel care dă predispoziţia la probleme generate de pielea uscată).

În categoria obiceiurilor greşite care au drept consecinţă o piele uscată, prea puţin elastică, predispusă la ridare şi fisuri, intră o dietă cotidiană incapabilă să ofere nutrienţii necesari. Deficitul de vitamine A, B, D, E, de minerale precum zincul, deficitul unor aminoacizi esenţiali şi lipsa acizilor graşi esenţiali (mai ales de grăsimi de tip omega-3) vor conduce la probleme cutanate. aceste lipsuri nutriţionale ne mai predispun şi la infecţii fungice ale pielii.

Circulaţia deficitară la nivel plantar este asociată adesea cu sedentarismul şi provoacă încetinirea metabolismului ţesuturilor respective. Crăpăturile călcâielor apar foarte rar la copii şi tineri, în vreme ce la vârstnici ele vatămă circa 1 din 3 persoane.

Odată cu trecerea anilor pielea are nevoie de îngrijiri suplimentare. O bună igienă locală, cu băi calde în fiecare seară şi cu folosirea periodică a unor substanţe abrazive (piatră ponce), în vederea înlăturării pielii moarte, poate preveni apariţia fisurilor. Dacă problema deja s-a instaurat, iar crăpăturile din talpă ne stânjenesc  la mers, provocându-ne dureri, ori s-au adâncit şi ne provoacă sângerări, vom începe degrabă tratamentul local.