Archive for the ‘Produse’ Category

OMEGA-3: cu o reputaţie excelentă

Primii acizi graşi esenţiali au fost descoperiţi în 1972, iniţial fiind denumiţi vitamine F. În prezent sunt cunoscuţi 12 astfel de compuşi chimici, însă numai acizii linoleic şi linolenic (cunoscuţi şi ca omega-6 şi omega-3) sunt indispensabili sănătăţii. Cum nu pot fi sintetizaţi în corp, trebuie aduşi în mod consecvent prin alimentaţie. Din păcate, omega-3 deseori lipsesc din dieta zilnică, iar o carenţă prelungită poate avea consecinţe dintre cele mai grave: deficienţe de creştere la copii, tulburări cardiovasculare, stări depresive, probleme oculare, dermatite, scăderea imunităţii, infertilitate…

 

Vorbim despre un grup de lipide polinesaturate, vitale pentru întreţinerea, regenerarea şi optima funcţionare a tuturor structu­rilor organismului uman.

 

Acidul linoleic (AL) adus prin hrană este convertit în organism în acid gama-linolenic (AGL), respectiv în acid arachidonic (AA). Dar toate aceste principii pot fi asigurate lesne din dietă, în special din uleiuri de origine vegetală uzuale (de floarea-soarelui, de porumb, de alune) sau ce se pot găsi ca suplimente nutritive (ulei din seminţe de luminiţa-nopţii, limba-mielului ori coacăz negru), din carne şi lactate, dar şi din alge marine şi creveţi. Carenţa de omega-6 este rar întâlnită, ba chiar, în anumite zone (centrul şi vestul Europei, America de Nord, Israel), există tendinţa de a se consuma preponderent produse bogate în AL, în detrimentul surselor de omega-3, creându-se un dezechilibru destul de accentuat, care „încurajează” procesele inflamatorii şi obezitatea.

 

Printre cei mai importanţi omega-3 se numără acidul alfa-linolenic (AAL), acidul eicosapentaenoic (AEP) şi acidul docosahexaenoic (ADH), ultimii doi putând fi sintetizaţi în corp, în cantitate limitată, pornind de la primul. Cum alimentele bogate în mod natural în acid linolenic nu sunt prea numeroase şi nu se află, cel puţin la noi, pe lista cu preferinţe culinare, carenţele sunt des întâlnite. Surse foarte bune în ce priveşte AEP şi ADH sunt peştii graşi şi uleiurile extrase din ficatul lor ori al unor mamifere marine (se pot găsi ca suplimente nutritive), iar pentru AAL, menţionăm uleiurile de soia, de nuci şi de rapiţă.

 

Cum pot fi procuraţi mai precis omega-3 prin dietă, dar mai ales care sunt beneficiile unui aport adecvat aflaţi în cele ce urmează.

 

Zeci de studii independente au evidenţiat legătura dintre acizii graşi omega-3 şi sistemul cardiovascular. În urmă cu mai bine de trei decenii, se remarcase faptul că printre eschimoşi şi japonezi (mai ales locuitorii insulei Okinawa), mari consumatori de vieţuitoare marine, numărul celor care suferiseră un infarct miocardic era cu mult mai mic faţă de populaţiile din America, centrul şi vestul Europei. După o vreme, a urmat un experiment pe un lot de persoane care trecuseră prin experienţa unui accident vascular, cărora li s-a impus pentru o perioadă un regim alimentar controlat din punct de vedere al aportului de lipide. S-a arătat astfel că ALA, AEP şi ADH acţionează ca excelenţi protectori ai sistemului cardiovascular, cumulând diferite efecte pozitive: fluidizează sângele, previn formarea cheagurilor (tromboze), ajută la reducerea numărului trigliceridelor, elemente asemănătoare colesterolului “rău” (lipoproteină cu densitate mică), care comportă aceleaşi riscuri ca şi acesta, implicit reduc pericolul unui stop cardiac. De asemenea, omega-3 au efect antiinflamator, fapt ce contribuie la păstrarea sănătăţii arterelor şi la normalizarea tensiunii arteriale.

 

Scăderea riscului de obezitate

 

Dezechilibrul între aportul de acizi omega-6 şi omega-3 în alimentaţie creşte îngrijorător riscul de îngrăşare patologică. Chiar dacă obezitatea este multifactorială, s-a evidenţiat că dacă AAL este asigurat suficient în prima parte a vieţii, blochează la maturitate multiplicarea celulelor adipoase (grăsoase) în organism, în timp ce acidul linoleic în exces are un efect exact invers. Potrivit studiilor efectuate pe adulţi, o dietă ce furnizează o doză rezonabilă de acizi omega-3 facilitează chiar pierderea în greutate.

 

Optimizarea funcţiilor cerebrale

 

Acizii omega-3 intră în componenţa oricărui tip de celulă, dar se concentrează mai ales în neuroni. ADH, de pildă, se încorporează în sistemul nervos central încă din existenţa intrauterină, în al treilea trimestru de sarcină, unde se menţine în primii ani de viaţă. S-a dovedit că un aport corect de omega-3 în alimentaţia copiilor le poate îmbunătăţi coeficientul de inteligenţă cu câteva puncte. S-a remarcat, de asemenea, că mulţi depresivi prezintă un nivel insuficient de acid linolenic şi că, o dată corectată această carenţă, starea lor psihică s-a ameliorat simţitor. La fel, femeile care consumă mult peşte gras suferă incomparabil mai puţin din pricina anxietăţii postnatale. În fine, câteva studii au concluzionat că admi­nistrarea consecventă de omega-3 i-ar proteja într-o mare măsură pe vârstnici de declinul cognitiv (pierderea memoriei, dificultăţi în a se concentra) şi chiar de temuta maladie Alzheimer.

 

Sporirea capacităţii oculare

 

ADH reprezintă unul dintre principalii constituenţi membranari ai celulelor care alcătuiesc retina. Prezenţa acestui acid gras în alimentaţia copilului este indis­pensabilă dezvoltării acuităţii vizuale. În cazul adulţilor, un raport bun între omega-6 şi omega-3 contribuie la prevenirea degenerescenţei maculare, problemă apărută mai ales după 50 de ani. Totodată, asigurarea necesarului de AEP joacă un rol deosebit de important în combaterea uscăciunii oculare şi glaucomului, mulţumită acţiunii antimflamatorii.

 

Creierul unui sugar este constituit în proporţie de 50-60% din lipide, de aceea necesarul de acizi graşi polinesaturaţi este mai mare în această perioadă a vieţii, pentru o dezvoltare psihomotorie corespunzătoare. Omega-3 şi omega-6 permit formarea neuronilor şi intervin în transportul glucozei, principalul carburant cerebral. Bebeluşii născuţi prematur necesită o atenţie sporită din acest punct de vedere, ei având rezerve lipidice foarte mici. De altfel, potrivit unui studiu american, copiii alăptaţi (laptele de la sânul mamei este bogat în AGL), precum şi cei care au fost alimentaţi cu un lapte îmbogăţit cu acizi graşi polinesaturaţi (mai ales cu omega-3) prezintă ulterior o uşurinţă mai mare în a învăţa, faţă de cei hrăniţi cu o formulă simplă de lapte. Etapa maturizării cerebrale se situează în jurul a trei ani. Până la această vârstă, lipidele trebuie să reprezinte aproape 50% din alimentaţia bebeluşului. După perioada în care laptele este predo­minant în dietă, alimentaţia trebuie să cuprindă peşte gras, uleiuri vegetale şi de peşte.

 

Lista alimentelor bogate in Omega 3

 

Somon gatit: 100 g – 800% din DZR (doza zilnică recomandată) de ADH;

Ton gatit: 100 g – 800% din DZR de ADH;

Ulei de nuci: 100 ml – 60% din DZR de  AAL;

 

Miez de nuca: 20 g – 60% din DZR de AAL;

 

Ulei de rapita: 10 ml – 40% din DZR de AAL;

 

Creson, varza: 150 g – 20% din DZR de AAL;

 

Spanac: 150 g – 10% din DZR de AAL.

 

Un echilibru perfect:

 

Nu este suficient doar să ştim care sunt cele mai bune surse de omega-3 şi omega-6, este necesară echilibrarea aportului acestor acizi graşi şi cunoaşterea necesarului individual. în general, doza zilnică recomandată de AAL pentru bărbaţi este de 2 g, iar pentru femei de 1,6 g. În ce priveşte celelalte tipuri de acid linolenic, cantităţile sunt mai mici (căci pot fi sintetizate din AAL), de până la 1 g pe zi pentru ambele sexe. Raţia cotidiană ideală de omega-6 este, pentru adulţii de ambele sexe, de 8-10 g. Din nefericire, la marea majoritate a oamenilor, se constată o mare discrepanţă între aportul de omega-6 şi omega-3; se consumă de 10 până la 30 de ori mai mult din primul grup. Acest dezechilibru este periculos, în timp putând favoriza anumite tulburări cardiace, astmul, artrita, depresiile cronice şi chiar tumorile maligne.

Un produs foarte util este Omega 3 de la Tiens: http://www.e-sanatate.net/36-omega-3.html

 

 

Evitati carenta de zinc

 

Zincul este un oligoelement care intervine în numeroase reacţii enzimatice şi care joacă un rol important în metabolismul proteinelor, al glucidelor şi al lipidelor.

Contribuie la stabilitatea chimică a sângelui şi la menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului, are un efect deosebit asupra funcţiilor cerebrale şi de reproducere.

Carenţa prelungită poate genera sterilitate, scade capacitatea imunitară, favorizează apariţia bolilor de piele, hipertrofiei prostatei, hipogonadismului şi aterosclerozei, cauzează tulburări de creştere la copii. Zincul mai reduce totodată din efectele citotoxice ale radicalilor liberi.

Aportul optim este de 12-15 mg pe zi la adulţi.

Pentru a acoperi necesarul, consumaţi alimente de origine marină (peşte, crustacee, fructe de mare…), cereale, drojdie de bere, seminţe de dovleac, ouă etc.

Un aport suplimentar de zinc se poate adduce prin folosirea capsulelor cu Zinc de la Tiens

Puteti comanda acest supliment nutritive accesand linkul: http://www.e-sanatate.net/50-zinc.html

 

Tratamente naturiste în abcesul pulmonar

Prin definiţie, un abces este o acumulare de puroi ce se dezvoltă la nivelul diferitelor ţesuturi ale corpului (piele, muşchi, organe), fiind delimitată de zona din vecinătate printr-o membrană constituită din ţesut conjunctiv.

Produs adesea prin proliferarea unor bacterii la nivelul plămânilor, abcesul pulmonar se caracterizează prin prezenţa unei cavităţi din care este eliminată o cantitate mare de puroi. Ulterior, aceste materii purulente sunt evacuate prin puternice accese de tuse. Ele prezintă o consistenţă densă şi câteodată un miros respingător, semn că infecţia e puternică.

Agenţii patogeni frecvent implicaţi în abcesul pulmonar pot fi stafilococii, streptococii, pneumococii etc. Ei pătrund atât prin aer, cât şi prin migrarea pe cale sangvină sau limfatică dinspre alte focare (de la nivelul unei cavităţi bucale insufici­ent îngrijite sau a afecţiunilor gingivale – abcese dentare, parodontoză etc.).

Bolile profesionale (precum silicoza) produc adesea abcese pulmonare. Silicoza este o afecţiune frecventă la muncitorii minieri sau la alte categorii de lucrători (precum sticlarii), care, în cursul activităţii, inhalează pulberi conţinând compuşi ai siliciului. Dacă persoana expusă la inhalarea unor astfel de pulberi face parte din rândurile fumătorilor, este cu atât mai rău!

Inflamaţia însoţită de formarea unei pungi de puroi la nivelul parenchimului pulmonar mai poate fi determinată şi de lipsa de irigare cu sânge a unor zone din respectivul lob pulmonar. Insuficienţa irigării apare din pricina interpunerii unui tromb (cheag) pe traseul unui vas ce transportă sângele la ţesutul funcţional (parenchimul pulmonar), cu apariţia fenomenelor de necroză.

Simptomele bolii

Abcesul pulmonar apare mai frecvent la bărbaţi!  Diagnosticul se pune pe baza examinărilor clinice, radiologice, a anali­zelor sputei (în vederea identificării agen­tului patogen implicat) şi a bronhoscopiei (introducerea unui dis­pozitiv flexibil ce facilitează vizualizarea interiorului plă­mânilor). Abcesul pulmonar se mai prezintă clinic şi prin simptome de o generalitate mai mare. Astfel, pacientul poate acuza stări de slăbiciune, oboseală pronunţată la cele mai mici eforturi şi accese zilnice, durabile, de febră. Când febra încetează. bolnavul este apatic, lipsit de apetit. Respiraţia se desfăşoară cu efort, iar din pricina infecţiei acrul eliminat poate avea un miros foarte dezagreabil.

Tratament

Tratamentul abcesului pulmonar vizează combaterea focarelor bacteriene din plămâni (prin antibiotice injectabile sau orale), facilitarea expectoraţiei şi limitarea disconfortului creat de dureri. Uneori, când abcesul este situat mai aproape de ţesutul de la exteriorul plămânului, se poate proceda la drenajul puroiului cu ajutorul unui tub introdus printr-o incizie efectuată la nivel toracic. Riscul este ca, în ciuda unui tratament bine aplicat, să rămână totuşi în plămân resturi de puroi, situaţie în care, mai ales la pacienţii cu o imunitate redusă, abcesul poate recidiva. Infecţiile ce nu răspund la alte tratamente necesită intervenţia chirurgicală.

Usturoiul este unul dintre cele mai puter­nice antibiotice din natură. Va fi consumat în cantitatea pe care-o putem suporta.

Infuzia din amestec, în părţi egale, de roua-cerului (Drosera rotundifolia), scai vânăt (Eryngium planum), anason, cimbru de cultură – adăugăm 1-2 linguriţe de ames­tec la o cană de apă clocotită şi lăsăm la infuzat 15 minute. Se consumă fracţionat, zilnic (câte o cană, îndulcită cu miere). Roua-cerului poate produce intoxicaţii, dacă e consumată în doze prea mari!!!

Mierea va fi consumată (dacă nu există contraindicaţii) în cantităţi de până la 100-120 g zilnic, timp de o lună. Are virtuţi anti-bacteriene şi fortifică organismul slăbit.

Tinctura de propolis concentrată – se administrează în doze de câte 20 de picături, de 3 ori pe zi, picurată pe puţină miere, cu 30 minute înainte de masă.

Ceaiul din amestec de roua-cerului şi lichen de piatră (Cetraria islandica), în cantităţi egale, se consumă zilnic (câte o cană). Ca să-l obţinem, opărim o linguriţă de amestec în 250 ml de apă clocotită.

Suferinţa are deseori o evoluţie acută, caracterizată prin creşterea subită a temperaturii corporale şi intense episoade de tuse, cu eliminări masive de substanţe muco-purulente

Abcesul pulmonar poate avea şi o evoluţie înceată, caz în care persoana vătămată se poate confrunta cu expectoraţie moderată cantitativ. în acest caz, simptomele prezintă o asemănare cu unele manifestări din tuberculoza pulmonară, mai ales prin stările febrile, slăbirea accentuată, paloare, transpiraţiile abundente de pe timpul nopţii şi tusea care nu mai trece.