Archive for the ‘Terapii’ Category

Resveratrolul – adevarul din vin

Licoarea îmbătătoare, care îşi află începuturile în viţa de vie, a iscat de-a lungul vremii numeroase pasiuni şi controverse. Studiile moderne de laborator confirmă ceea ce anticii ştiau deja: adevărul se află in vin şi poartă numele de… resveratrol.

Ce este Resveratrolul este un fenol natural, aflat în componenţa strugurilor, mai precis în coaja acestora, dar şi în cea a fructelor cu boabe de un roşu închis. Considerat un puternic antioxi¬dant, resveratrolul este secretat de aceste plante ca răspuns la atacul unor agenţi patogeni, cum ar fi bacteriile şi ciupercile. Dintre cele două forme sub care se găseşte res¬veratrolul, cis şi trans, forma trans este cea mai răspândită. Ambele se regăsesc în natură, dar nu au aceleaşi calităţi, forma trans-resveratrol fiind cea mai activă din punct de vedere biologic, deci şi cea mai eficientă.

Istoric Antioxidantul-minune este menţionat pentru prima dată în 1939, într-o publicaţie japoneză. Autorul articolului, Michio Takaoka, este totodată şi cel care a descoperit resveratrolul, reuşind să-l izoleze din planta medicinală vera-trum album. Abia în anul 1970, după ce au descoperit că strugurii secretă resveratrol atunci când sunt infectaţi cu diverşi aganţi patogeni, oamenii de ştiinţă au început să studieze serios acest puternic fenol natural, luând în vizor posibilele sale calităţi medicale. Cercetările ulterioare au confirmat faptul că resveratrolul este, de fapt, la fel ca toţi antioxidanţii, un răspuns imuni-tar al plantelor la condiţii de stres, care apare în momentul când suferă diverse răni sau se îmbolnăvesc, un mecanism prin care plante¬le se protejează, limitând extinderea zonei afectate.

Beneficii generale

Cercetările care scot la rampă efectul benefic al resveratrolului asupra sănătăţii umane au, invari-abil, legătură cu vinul. Acesta este şi cazul unui studiu publicat în 2004 în American Journal of Epidemology, studiu în care se vorbeşte despre legătura dintre consumul de vin şi creşterea speranţei de viaţă, dar şi despre scăderea incidenţei afecţiunilor cardiovasculare. Şi cum soiurile de struguri negri, respectiv vinul roşu, sunt o importantă sursă de resveratrol, aşa se poate explica şi „paradoxul francez”, reprezentat de longevitatea sănătoasă a francezilor, care, în ciuda faptului că au o alimentaţie bogată în grăsimi, nu suferă de afecţiuni cardiace. Pe lângă vinul roşu, alte surse alimentare bogate în resveratrol sunt sucul de struguri negri, fructele de pădure, cum ar fi afinele şi merişoarele, dar şi arahidele şi untul de arahide. Beneficii cosmetice

După valul de vitamine şi acizi din fructe, resveratrolul pare să fie ultimul hit şi în industria de frumuseţe. Fiind un compus natural, practic lipsit de miros şi termostabil, cu proprietăţi de control al pigmentului, ce se regăsesc mai ales în formele sale trans, resveratrolul a captat şi atenţia cercetătorilor din industria cosmetică, care speră ca acest fenol natural să aibă şi la exterior, asupra tenului, acelaşi efect miraculos pe care îl are în interior, asupra sistemului digestiv. Primii care s-au grăbit să-i folosească mult aclamatele proprietăţi longevive au fost cei din ramura anti-aging, dar nici producătorii axaţi pe creme şi loţiuni pentru remodelare corporală n-au stat mult pe gânduri. Tratamentele în care licoarea lui Bachus este personajul principal sunt foarte apreciate în spa-urile unde se folosesc game cosmetice speciale în care resveratrolul este ingredientul de bază. Tot datorită proprietăţilor sale intens antioxidante, îl poţi regăsi acum în toate tipurile de produse cosmetice disponibile pe piaţă: de la loţiuni şi creme pentru protecţie solară până la farduri pentru obraz şi creioane pentru buze şi ochi. Iar producătorii gamei de farduri pe bază de resveratrol Bite (n.e.: muşcă), merg până la a susţine că fiecare dintre produsele lor conţine o cantitate de resveratrol echivalentă cu cea aflată în cinci pahare de vin. Şi nu e puţin lucru, spunem noi, să te gândeşti la rujul tău ca la un pahar de vin roşu, având în vedere că, după cum susţin cercetătorii, o femeie „mănâncă” până la trei kilograme de ruj în decursul unei vieţi.

Vindecarea cancerului cu ajutorul Terapiei Gerson

Iubit de susţinătorii săi, contestat de reprezentanţii medicinii „tradiţionale”, Max Gerson, autorul Terapiei Gerson, a fost un medic de origine germană care a emigrat în 1936 la New York, locul unde a devenit celebru datorită metodei alternative prin care vin­deca maladii degenerative grave. Specializat iniţial în medicină internă şi boli nervoase, medicul german avea să se perfecţioneze şi în tratarea tuberculozei, pentru care a elaborat dieta Gerson-Sauerbrach-Hermannsdorfer, văzută drept un progres semnifica­tiv în tratarea bolii tuberculoase. Ulterior, Gerson a folosit aceeaşi dietă pentru tratarea migrenelor, dar şi a cancerului.

Restabileşte echilibrul

Max Gerson descria cancerul ca fiind „o maladie degenerativă”, similară în esenţă cu multe alte afecţiuni, şi că „dezechilibrul metabolic” reprezintă, de fapt, cauza acestei boli necruţătoare, o bună funcţionare a ficatului fiind esenţială în menţinerea acestui echili­bru. Gerson a ajuns la terapia ce avea să provoace atâtea controverse, dar să aducă şi multă speranţă în rândurile bolnavilor de cancer, după ce a scăpat el însuşi de migrenele ce-l chinuiau, cu ajutorul unei diete vegetariene din care a fost scoasă sarea – echilibrul dintre potasiu (mai mult) şi sodiu (eliminat aproape complet) ajungând să fie unul dintre elementele cheie în terapia sa. Cu timpul, medicul a început să includă în dieta lui sucuri de fructe şi legume – cultivate organic – şi să excludă cafeaua, fructele de pădure, nucile, alimentele conservate sau procesate, apa de la robinet, lac­tatele, dar şi prepararea alimentelor în recipiente de aluminiu. Convins fiind că dezechilibrul metabolic al grăsimilor, proteinelor, carbohidraţilor, minerale­lor şi vitaminelor, corelat cu activitatea enzimelor oxidante, dar şi a bacteriilor intestinale, favorizează dezvoltarea celulelor canceroase, Gerson a pus la punct un regim care inversa condiţiile propice creşterii celulelor maligne.

Terapia detoxifierii

Acest regim acordă o importanţă majoră menţinerii unei funcţii hepatice sănătoase, deci şi eliminării toxinelor din organism. Gerson considera că toxinele, care otrăvesc ficatul şi alte organe vitale, sunt emanaţii toxice ale tumorilor canceroase, iar soluţia pentru detoxifierea organismului bolnav ar fi clismele cu cafea. Conform teoriei lui Gerson, acestea din urmă stimulează secreţia biliară, ajutând astfel corpul să elimine toxinele. Un alt punct extrem de important în dieta anticancer îl reprezintă regimul alimentar în sine, care susţine şi contribuie din plin la procesul de detoxifiere a organismului. Astfel, dieta unui bolnav de cancer trebuie să fie compusă numai din alimente de provenienţă organică – să nu conţină îngrăşăminte chimice sau pesticide -, deoarece în lupta împotriva acestei maladii este nevoie ca întreg organismul să fie curăţat de toxine, pentru ca mecanismul intern de vindecare să poată fi repus în funcţiune.

Dying To Have Known În 2006, regizorul Steve Kroschel, autorul tulburătorului documentar Dying To Have Known (Aş fi dat totul să fi ştiut), străbate continentele pentru a prezenta, prin intermediul filmului său, declaraţiile pro şi contra ale unor experţi, încercând astfel să facă mai multă lumină cu privire la controversata terapie care continuă, se pare, să salveze vieţi.

În prezent

Terapia Gerson continuă să aducă speranţă şi azi pentru miile de bolnavi de cancer care, dezamăgiţi de metodele invazive ale medicinii alopate, îşi caută salvarea în principiile naturale şi holistice ale medicinii alternative. Charlotte Gerson, fiica acum nonagenară a lui Max Gerson, a continuat munca tatălui său, fondând în 1977 Institutul Gerson. De-a lungul anilor, Institutul Gerson a acordat licenţe de funcţionare unor clinici aflate în Tijuana, Mexic, în Japonia, la Fukushima, dar şi în Ungaria, lângă Budapesta.

Tratamentul asigurat în cadrul acestor clinici durează cel puţin două săptămâni şi costurile ajung până la 5.500 $ pe săptămână, iar pacienţii sunt aşteptaţi împreună cu un companion, care să le fie alături pe durata tratamentului. Odată ce tratamentul de la clinică ia sfârşit, pacienţilor li se recomandă să-l continue acasă pentru cel puţin doi ani. Cu toate acestea, durata terapiei Gerson variază în funcţie de gravitatea bolii, dar, mai ales, în funcţie de capacitatea de vindecare a fiecărui organism: ea poate ţine câteva luni pentru cei mai norocoşi, în timp ce pentru alţii poate depăşi 10 ani.

Cuişoarele sunt un condiment utilizat de mii de ani. Datorită aromei excepţional de puternice, au fost mereu foarte apreciate in Europa, nordul Africii şi in cea mai mare parte a Asiei. Sunt ideale pentru prepararea cărnii fierte şi înăbuşite, a prăjiturilor, a compotului şi a vinului fiert.

Alimentatia corecta – informatii utile

Piramida alimentelor

Departamentul pentru alimentaţie din Statele Unite a ajuns în ultima vreme la concluzii uimitoare în legătură cu problema alimentaţiei sănătoase. Alimentele considerate până nu demult ca fiind cele vinovate de supraponderalitate, de îngrăşarea noastră peste limitele admise, sunt astăzi socotite, atât în Statele Unite cât şi în Europa, ca fiind exact alimentele care, de fapt, ne-ar ajuta să rămânem supli şi în limitele greutăţii normale!

Pentru a te simţi sătul: pâine, cartofi, cereale şi paste făinoase

Amidonul şi materiile de balast conţinute în pâine, cereale şi paste făinoase conferă un timp mai îndelungat senzaţia de saţietate decât alimentele sau mâncărurile bogate în grăsimi şi proteine. În plus, amidonul împiedică apariţia senzaţiei de foame acută, de multe ori însoţită de o stare de nervozitate, de o schimbare de umoare datorată, de fapt, scăderii glicemiei. O parte din proteine constituie şi hrana pentru flora noastră intestinală, aceasta reuşind să le transforme în substanţe cu caracteristici anticancerigene.

După pofta inimii: legume şi păstăi

Zarzavaturile, verdeţurile în general, sunt principalii noştri aliaţi în lupta pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi aceasta pentru că jele, consumate chiar şi în cantităţi enorme, au un aport mic de calorii şi mare în ceea ce priveşte materiile de balast. Prin conţinutul lor bogat în vitamine şi substanţe bioactive, flavonoizi, ocrotesc organismul nostru de îmbolnăviri ale sistemului cardiovascular şi pot preveni cancerul. Dacă vom consuma legumele crude, sau puţin înăbuşite, este doar o problemă de gust şi de obişnuinţă alimentară, important este doar să le consumăm din belşug şi să avem grijă să le alternăm cât mai des, pentru a consuma din toate.

După pofta inimii: fructe proaspete

Fructele conţin o mare cantitate de vitamine, săruri minerale şi materii de balast, toate extrem de importante pentru menţinerea, sau redobândirea sănătăţii noastre. Vitamina C şi betacarotenul sunt elemente importante pentru funcţionarea optimă a sistemului nostru imunitar. Materiile de balast au proprietatea de a scădea considerabil nivelul valorii colesterolului din sânge, contribuind astfel, în foarte mare măsură, la prevenirea apariţiei îmbolnăvirilor sistemului cardiovascular. Şi potasiul, bine reprezentat în compoziţia majorităţii soiurilor de fructe, având capacitatea de a regla tensiunea arterială, ne fereşte de tulburări cardiovasculare. Spunându-vă toate acestea sper că v-am convins că cea mai sănătoasă, bună şi indicată gustare între mese este un fruct proaspăt.

Calitate în loc de cantitate: lapte, produse lactate, brânză şi ouă.

Pentru a ne domoli setea, laptele nu este cel mai indicat aliment, ţinând seama de faptul că jumătate din caloriile pe care le conţine provin din grăsimi. Cu toate acestea, datorită calităţii excepţionale a proteinei şi a cantităţii mare de calciu şi magneziu conţinute în lapte, se recomandă totuşi consumul a cel puţin un sfert de litru de lapte pe zi. De aceste substanţe valoroase pot profita şi cei cărora nu le place laptele, dacă mănâncă iaurt, brânză de vaci, sau alte brânzeturi. Oul de la micul dejun, indiferent cum este preparat, ar trebui să constituie, pentru persoanele care manifestă un nivel mai ridicat al valorii colesterolului, o excepţie. Şi în plus, mai ales în cazul acestor pacienţi, cei care renunţă la consumul de carne pot să-şi acorde o porţie în plus de produse lactate cu un conţinut scăzut de grăsimi.

Calitate în loc de cantitate:,peşte, pasăre şi carne

Atunci când se pune problema peştelui şi a cărnii de pasăre, criteriul determinant pentru noi trebuie să fie acela al calităţii. O altă regulă de bază, în ceea ce priveşte carnea, trebuie să devină consumul de porţii mici. De câte ori aveţi ocazia, consumaţi peşte marin, sau oceanic, pentru că este extrem de bogat în iod şi în seleniu, substanţe minerale care ne întăresc sistemul imunitar. Este poate singura dată, legat de mâncare evident, când veţi avea surpriza de a auzi că vi se recomandă cu căldură deosebită consumul unui aliment gras şi anume consumul de peşte gras. Cum aşa? Simplu, pentru că în grăsimea peştelui sunt conţinuţi acizii graşi omega 3, acizi care contribuie la apărarea organismului nostru de îmbolnăviri ale sistemului cardiovascular şi de afecţiuni reumatice. Este bine să evităm, pe cât posibil, preparatele din carne ca salamul, şunca, slănina, pateul de ficat etc. Dacă sunteţi însă foarte pofticioşi şi nu vă puteţi abţine de la consumul de astfel de specialităţi, atunci măcar, vă rog, cumpăraţi numai mezeluri de cea mai bună calitate.

Mai puţin este mai sănătos: ulei, grăsimi şi dulciuri

Uleiurile vegetale, ca de exemplu uleiul de măsline, ajută cel mai mult la reglarea metabolismului lipidelor. În schimb, grăsimile de origină animală, care conţin acizi graşi saturaţi, încarcă organismul, vasele sangvine şi ridică nivelul valorii colesterolului din sânge. Deci, consumaţi cu multă economie untură şi slănină de porc, unt, frişcă, smântână şi chiar şi untul de cocos. Zahărul, consumat în cantitate mare ridică, pentru început, brusc, glicemia (nivelul glucidelor din sânge), pentru ca apoi, nu după mult vreme, aceasta să scadă la nivelul iniţial. Acest proces are repercusiuni atât asupra stării noastre psihice, cât şi asupra stării noastre fizice, făcându-ne să manifestăm, de la o clipă la alta, stări de oboseală, de proastă dispoziţie bruscă, sau să resimţim o senzaţie acută de foame. Recomandare: cei ce vor să scape din acest cerc vicios trebuie să aibă grijă să consume dulciuri numai după ce au servit masa.